De filmul acesta am auzit acum jumatate de an
si desi la adresa lui am auzit cele mai bune recenzii
ceva ma facea sa contramandez vizionarea acestuia.
Ideea filmului e una foarte buna, pentru ca fiecare
crede in coincidente, dar celor cu afectiuni ale inimii,
ca ale protagonistului, nu e recomandabil sa-l urmareasca
(si cred ca spun asta doar pentru a va intriga si mai mult).
Filmul dat cred ca l-ar marca pe fiecare si fiecare are cate
ceva de invatat, (eu, spre exemplu, am nevoie de o batista
mare:d). In linii mari, o productie buna incepind cu actorul
din rolul principal(Mehmet Gunsur) si sfarsind cu cantecul
final selectat pentru coloana sonora.
Anul 1977, o dimineaţă de Septembrie, la Ankara. Yilmaz,
grăbindu-se să ajungă cu Neriman, soţia sa gravidă, la spital,
este implicat într-un accident, izbind maşina lui Omer. Acest
accident face ca soţia lui Omer, Inci, gravidă şi ea, aflată pe
bancheta din spate în momentul accidentului, să intre
într-un travaliu înainte de termen. Ambele familii ajung
astfel la spital unde, copiii se nasc în aceeaşi zi. Aici, ei se văd
reciproc, pentru prima dată ...
Acest accident este punctul de plecare pentru mai multe
coincidenţe care îi aduc pe Ozgur şi Deniz, cei doi copii,
împreună(Concluzia o face fiecare de sinestatator). Ei se
întâlnesc întâmplător, în Ankara, de mai multe ori în timpul
copilăriei. Fiecare întâlnire va avea drept efect schimbări
drastice în viaţa lor. Experimentează astfel prima iubire şi
prima dezamăgire în dragoste. Dar dincolo de acest lucru,
fiecare întalnire produce o schimbare în cursul vieţii fiecăruia.
Nu numai a lor, ci şi a familiilor lor. Sunt uneori dezastre,
uneori miracole. Cu toate acestea, ei nu pot fi niciodată
împreună. Orice îi aduce împreună, reuşeşte să construiască
cumva şi un zid transparent între ei. Asta până când se
întâlnesc întâmplător, din nou, 25 de ani mai târziu, în Istanbul.
